Vor ramane amintiri blocate in ochii nostri goi ,ca se invarte ceasul si nimeni nu'l va da inapoi !

-          in amintirea anilor de liceu –

Pentru ca sunt anii care te definesc ca om. Pentru ca la inceput nici nu ai idee cine esti si ce vrei de la viata, vrei doar sa te distrezi si sa experimentezi cat mai multe lucruri pe motiv ca ai fost avertizat de toaaaata lumea ca sunt cei mai frumosi ani si ca n`o sa mai ai ocazia sa traiesti asa ceva.Pentru ca insumeaza emotii puternice,hohote de ras,lacrimi de crocodil,betii,sentimente puternice,incredere si dezamagire,panica,dorinte, prietenie si recunostinta,dimineti insorite si zile ploioase,nopti albe,entuziasm,fluturi in stomac,nervi ,sprijin si marturisiri,realizari si esecuri dar mai ales amintiri de pretuit.  Pentru ca.. e ca si cum intr`o zi ai inchide ochii pentru putin si in momentul in care ii deschizi esti deja unul dintre acei oameni care stiu cine sunt, stiu ce vor si stiu ce au de facut. Nu iti dai seama cand s`a intamplat asta si ti`ai dori macar pentru putin sa poti da timpul inapoi sau sa`l opresti in loc ..ti`ai dori sa iei toate clipele,bune si rele si sa le incui intr`un colt de suflet de unde sa nu poata evada niciodata si sa poti avea acces la ele  atunci cand ai nevoie sa`ti amintesti . Pentru ca sunt anii in care inveti pentru prima data sa iubesti si sunt anii in care daca se intampla sa cazi,inveti sa te ridici de unul singur. Pentru ca sunt anii in care inveti cand sa spui “da” si cand sa spui “nu” ,inveti din propriile greseli si experiente, inveti ca uneori pot toate sa iti mearga prost si nimic sa nu iese asa cum ti`ai propus, dar ca intotdeauna atunci cand ti se inchide o usa in nas..ti se deschide o fereastra ..sau orice sfarsit aduce cu sine un nou inceput. Inveti sa profiti de oportunitati,inveti sa pretuiesti sentimente si oameni. Inveti sa cedezi si inveti sa te ambitionezi. Inveti sa profiti din plin de momentele frumoase si sa depasesti impasuri si piedici. Inveti sa crezi in tine. Inveti ca toate se intampla cu un scop, si mai ales inveti sa traiesti. Iubim anii astia, pentru ca ne construim o lume intreaga`n jurul lor si pentru ca vrem sau nu, ii traim intens. Pentru ca sunt plini de lucruri noi, si noua ne plac lucrurile noi,ne plac provocarile. Iubim anii astia si am vrea sa`i pastram pentru totdeauna. Iubim anii astia pentru ca o parte din noi si`ar dori sa`I retraisca iar si iar .. la nesfarsit. Iubim liceul pentru ca ne confera siguranta, pentru ca devenim independenti si majori dar in acelasi timp stim ca acasa avem niste parinti pregatiti sa ne sustina si sa ne protejeze la orice ora din zi sau din noapte. Iubim liceul pentru ca stim ca in momentul in care vom pasi inafara lui definitiv vom fi oameni si vom fi singuri . Diriga mea obisnuia sa spuna ca “afara e o salbaticie de neinchipuit,e ca in jungla, toti asteapta sa te pradeze in orice moment..si tu trebuie sa fii pregatit.” Poate nu e chiar asa,poate exagereaza, ea e o femeie extraordinara si sentimentala, inchipuiti`va ca a plans la fiecare cadou pe care i l`am facut [asta pentru ca am reusit s`o surprindem de fiecare data,cu toata modestia afirm ca ingeniozitatea era al doilea nume al clasei noastre..dupa chiul ] dar probabil din tot ce a spus cel putin 50% e adevarat. Ne`am dori sa ne legam cu o franghie puternica de banca noastra plina de versuri sau citate scrise si rescrise ..banca care a gazduit atatea si`atatea ganduri,momente si tentative de copiat ..banca de care am dori sa nu ne dezlegam niciodata . dar stii tu cum e, timpul nu iarta nimic. Timpul nu intreaba si timpul nu asteapta..timpul vine si pleaca,timpul aduce cu sine uitarea. Daca am putea sa`i cerem timpului timp, ne`am intoarce cel putin de 10 ori in postura de boboci ciufuliti ai liceului fara nici o ezitare. Si cum nu putem face asta, tragem adanc aer in piept si ne impacam cu ideea ca am pierdut ceva drag, ceva care toata lumea`l pierde la un moment dat pentru ca nu are de ales. Apoi cand vom privi in urma, vom surade la amintirea acestor ani. Si daca toate povestile incep cu “a fost odata”, intr`o clipa de ragaz iti vei aminti ca au fost odata niste copii ce invatau si nu prea .. jocul amar al vietii .

Iau vise, lacrimi si optimism. Asez copilaria pe brate si merg spre viitor, iar peste ani cand ma voi intoarce, nu voi regasi nimic din tot ce parasesc acum. Atunci voi rataci soptind: mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor.

Difficult , but possbile .

Dor de tine , dor de noi ..

You took a piece of my heart,and never thought that this would fall apart.You said you fell in love,and this was more than i had ever been afraid of ! Another life..another happy ending,cuts like a knife.. another place, another time, another hand to touch,another sun to shine.

        Nu e ca si cum ar fi ultima oara cand mai am ceva sa iti adresez sau ceva de completat. O sa mai am probabil ceva timp de acum incolo. Dar mai bine nu`ti adresez tie, mai bine adresez peretilor. Nu de alta,dar metoda asta ai preferat`o si tu. Cineva mi`a spus ca .. " everything will be allright in the end. if it`s not allright, it`s not the end" . Ei bine , a fost prea mult timp "not allright". Au fost prea multe ploi si furtuni in ultimul timp si exact asa cum ma invinovatesti tu pe mine pentru ele o fac si eu. Te invinovatesc pentru tot ce am gandit urat si am scos urat pe gura in ultimul timp. In tot timpul asta,am crezut ca merita,ca meriti,am crezut ca dupa atatea drame , iti vei da seama ca iti apartin si ca imi apartii.Am crezut ca iti vei suprima orgoliul ala ridicol de prostesc macar pentru a`mi mai da o sansa. Sansa sa`ti arat ca stiu unde am gresit si stiu si de ce. N`ai facut asta,pentru tine e preferabil sa te doara dar sa stii ca ai orgoliu. Foarte bine,daca asa consideri. Uite`ma, sunt pe cale sa plang, de fiecare data cand trec pe la 1 si tu esti tot acolo. Nu s`au schimbat prea multe, cu exceptia faptului ca acum nu mai sunt eu acolo cu tine, ci trec fara sa`mi intorc capul. Mai salut din cand in cand, cand ma simt in stare sa o fac. Si iti jur, de prea multe ori imi tin respiratia  cand trec pe langa tine... N`am preconizat asta, nu asa, credeam ca ne iubim suficient de mult incat sa ajungem din nou impreuna. Dar am ajuns la capatul rabdarii,dragul meu. Am ajuns sa obosesc sa lupt , si am ajuns sa uit pentru ce lupt. Si nu mai lupt, m`ai facut sa renunt si la asta .. Poate e mai bine asa. Oricat de mult ar durea si oricat de mult ar dura, stiu ce am de facut si stiu cum sa fac asta .. ma bucur ca cel putin pana acum am reusit sa`ti pastrez imaginea nepatata,ai ramas tot baiatul ala dulce si cu enervant de mult bun simt.Stiu ca si asta s`a schimbat candva,pe parcurs, nu stiu cand,dar ce mai conteaza ? Cate respiratii pe minut tot atatea momente de dor . Am constatat ca este cel mai greu sa accepti un lucru atunci cand nu`ti convine, restul trece de la sine. E greu sa te obisnuiesti cu ideea si sa o accepti . E al naibii de greu sa faci un lucru pe care nu vrei nici in ruptul capului sa`l faci ! E greu, dar posibil. Stiu ca la final te voi putea privi din nou in ochi fara sa izbucnesc in lacrimi, stiu ca nu vei mai fi prezent in visele mele, stiu ca voi putea trece pe langa clasa ta/casa ta fara sa mai simt fiori. Toate astea se vor intampla intr`o buna zi , trebuie doar sa vreau. Inca mai lucrez la asta. Important pentru mine e faptul ca de azi m`am internat la dezintoxicare. Important e ca incerc zi de zi sa`mi preocup mintea cu orice alte activitati si ganduri care te exclud . Important e ca sunt eu incercand sa`mi revin. Si stiu ca o sa reusesc. Rabdarea e cuvantul- cheie :) . Pana atunci .. mi`e dor, mi`e dor, mi`e dor pana nu mai pot respira, pana la infinit si inapoi , pana cand n`o sa`mi mai fie.

Winter, winter, go away .. Spring, spring, here to stay !

Avertisment : postarea asta nu contine nici o urma de tristete sau de regret , nici macar nervi . In cazul contactului cu ochii clatiti bine cu optimism.

Azi n`o sa mai vorbesc despre cat de mult doare o despartire sau cat de mult imi lipsesti. Azi o sa ignor si o sa uit faptul ca inca te mai iubesc. Pentru ca azi e soare si e o zi superba si asta e genul de lucru nesemnificativ dar care pe mine ma face nemaipomenit de fericita. Intr`o astfel de zi pot sa pun deoparte toate grijile si necazurile, pot sa ma bucur si sa fiu entuziasmata si sa fac glume, intr`o astfel de zi nimic altceva nu mai conteaza in afara de mine bucurandu`ma de soare . Intr`o astfel de zi pot fi doar eu si o pereche de ochelari de soare, si asta mi`e de ajuns.

Pe bune.. am constatat azi ca a venit muuult asteptata primavara ! A topit sentimente inghetate si a incalzit sute de suflete. A imbracat oamenii cu zambete si i`a inarmat cu buna dispozitie . Ce mult iubesc anotimpul asta, ma elibereaza parca de toate gandurile alea negative care pe parcursul iernii ma apasa insuportabil de tare . Nu spun ca le face sa dispara, ci le diminueaza , face loc altor ganduri mult mai .. roz . Nu stiu daca stiti, dar zodia Leu e guvernata de soare , asadar leii in general sunt fascinati de zile insorite. In astfel de zile pur si simplu stau in picioare si “stralucesc” .Revenind la mine in particular, pot spune ca de la inceputul primaverii si pana la sfarsitul verii ma metamorfozez intr-o persoana entuziasta si puternica , poate nu asa cum obisnuiam sa fiu mai demult, dar intr-o mai mica masura, esenta aia tot se pastreaza . Primavara are un mare impact asupra personalitatii mele .Primavara nu am nevoie de nimeni care sa`mi spuna ca “o sa fie bine” deoarece sunt suficient de optimista incat sa cred asta cu adevarat. Primavara e un motiv sa cred in mine, un motiv suficient de intemeiat sa zambesc de la rasaritul soarelui pana la apus,sau pana ma dor falcile de la atata zambit.Un motiv sa`ti zambesc fara nici o urma de ironie sau tristete sau regret pe fata. Un motiv sa ma bucur si sa ma simt bine in pielea mea... Primavara sunt asemeni unui copil care a primit o jucarie noua,primavara ma face nerabdatoare si spontana si competitiva. Primavara pot fi tot ceea ce iarna ma determina sa uit ca sunt. Primavara imi da senzatia ca binele invinge intotdeauna raul.

Vreau sa rad si sa  ma plimb si sa inhalez tot aerul ala intepator dar atat de proaspat, vreau sa visez cu ochii deschisi si sa`mi rada colegii in nas ca sunt rupta de realitate,vreau sa simt cum ma incalzesc razele soarelui pe spate.. Imi place iarna,dar numai pentru faptul ca exista Craciun,si`mi place si zapada dar numai in preajma craciunului. In rest iarna ma demoralizeaza.

  Zilele astea imi permit sa traiesc cu impresia ca nimic rau nu se mai poate intampla, ca a iesit soarele si pe strada mea [atat la propriu cat si la figurat]. Zilele astea ma determina sa am mereu un zambet stupid pe fata. Astea sunt zilele alea in care toata lumea se intreaba care`i motivul pentru care sunt atat de fericita..in care rad ore in sir fara sa ma pot opri sau fara sa ma pot abtine, si suna nebunesc stiu,dar asta ma face sa ma simt bine. Ma incearca un amalgam de sentimente care insumate imi dau o stare de euforie, insa cred ca daca as incerca sa le disting sau sa le separ mi`ar lua prea mult timp,ca si cum ar fi sute de fire super incurcate si imposibil de descalcit. In astfel de zile nu am nevoie de nici un baiat care sa`mi spuna cat si cum tine la mine, n`am nevoie de nici un umar pe care sa plang, si nici o piesa trista in playlist. Pentru ca eu vreau si pot ca macar in astfel de zile sa fiu cea-mai-foarte-fericita si sa nu las pe nimeni si nimic sa strice asta !

Un suflet pentru alt suflet - reply .

Mai mult decat orice, in momentele astea imi doresc sa stiu ce sa fac ,pentru ca m`am saturat si pentru ca urasc sa NU STIU ce sa fac. Nu mai vreau sa las totul la latitudinea lui doar pentru ca stiu eu si o lume intreaga ca ma iubeste. Tu stii asta, poate mai bine decat mine. Stiu ca iti e mai usor sa analizezi situatia din exterior , cateodata as vrea sa pot si eu sa fac asta. Si iti jur, sunt atat de satula incat , cum chiar tu ai spus, imi vine sa fug, sa merg intr`un loc in care sa nu ma cunoasca nimeni, intr`un loc in care sa nu poata ajunge el la mine ..intr`un loc in care nimanui sa nu`i pese ca eu plang sau ca el da cu pumnii in toti peretii, pentru numele lui Dumnezeu ! uneori chiar simt ca vreau sa se prefaca ca nu ne mai cunoastem , poate n`ar mai trebui sa ma chinui atat sa vreau sa las totul in urma .. si cum oare sa fac asta cand totul in jur ma asigura ca exista sentimente ? Cand poate prea putine si insignifiante fapte garanteaza ca totul intre noi s-a rupt ? Cand simt ca ar mai exista ceva ce pot face, nu imi dau seama ce, dar stiu ca exista acel ceva care implica un minimum de risc , si pe care daca`l aplic la momentul potrivit toate vor fi bine … piesa care lipseste dintr`un puzzle mult prea complex, piesa fara de care tot puzzle`ul ala afurisit nu are nici un farmec ! Spune`mi, ce ai fi dispusa sa faci , cat ai fi dispusa sa risti si cat de mult te`ai umili ? Am ajuns in punctul in care mi`e rusine sa mai privesc unii oameni in ochi pentru simplul fapt ca eu si el am provocat atatea …artificii si spectacole in ultimul timp . si`l urasc si`l condamn pentru ca m`a impins sa fac atatea greseli .. am impresia ca in incercarea de a`l recupera pe el m`am pierdut pe mine si asta ma face sa ma simt si mai vinovata decat pentru faptul ca l`am pierdut pe el ! Spune`mi, innebunesc ? Vreau sa se termine , vreau sa ii pun capat doar ca nu sunt eu aia care are puterea sa o faca, nu atata timp cat stiu ca mai am pentru ce lupta . Dar mai pot lupta ? cat o sa o mai pot duce asa ? Cand am incetat sa ma inteleg ? Cum poti sa ma intelegi?

     Stiu ca ma intelegi pentru ca nu ai cum sa nu o faci . Stiu ca situatiile noastrea sunt atat de diferite dar oarecum asemanatoare . Stiu ca si tu iti masori zilele si noptile in intensitatea dorului sau abundenta lacrimilor. Te admir pentru ca esti mai puternica si pentru ca nu plangi in public asa cum am facut’o eu de multe ori… Si pentru ca desi poate te doare mai tare nu o areti nici al dracului ! Iti multumesc pentru tot ..

Fragile, handle with care (:

How’s your soul today? Mine is healing . Sufletul meu a trecut printr`un razboi impotriva ta si a intregii lumi. Acum e epuizat si satul.Satul de tine. Si asta nu e cel mai rau lucru,stii de ce ? M`a pus sa`i promit ca n`o sa te mai las sa fii vreodata in preajma lui. Ma invinovateste pentru ca l`am lasat sa ia decizii de unul singur.De fapt, atunci cand ne doare e ca si cum sufletul ar trage un semnal de alarma pentru ca l`am neglijat. Are nevoie de atentie si de grija,probabil fiindca am facut atatea greseli fara sa`l intrebam daca e in stare sa le asume. Cand ne dam seama de asta,regretam. Dar oare cand iubim, stim ce e bine si ce nu e bine pentru sufletul nostru? Doar pentru ca alergam bezmetici dupa iubire nu inseamna ca asta ne poate face un bine.Uneori sufletul are nevoie de liniste,linistea de dupa furtuna.Nu poate fi suprasolicitat,nu poate fi smuls pur si simplu dintr`o relatie si implicat in alta.Are nevoie de timp..Nu poate fi supus prea multor intamplari nefericite..

Am ajuns la concluzia ca nu despartirea in sine ne doare, ci ideea ca suntem parasiti, lasati in urma. Adevarul e ca detestam sa fim lasati in urma. Detestam sa fim nevoiti sa ne vindecam sufletele,pentru ca stim ca asta cere mult timp,multe eforturi si multe .. “pansamente” . Sufletul meu vrea sa`i fie bine.  Vrea sa stearga partea in care i`ai irosit atatea zile si atatea nopti.Iti aude strigatul.Stie ca nu minti cand spui ce simti, doar ca se incapataneaza sa nu o mai faca . Vrea asta cu tot dinadinsul. Si eu o sa lupt alaturi de el. O sa`l veghez noaptea si o sa`l rasfat ziua. Merita asta si mult mai mult . O sa`l vindec,promit .

 *Tu cand iubesti, te gandesti la sufletul tau?

*And if is wrong to love you , then my heart just won`t let me be right .