vineri, 21 septembrie 2012

Everything will be alright in the end. If it's not alright, it's not the end

A trecut atâta timp de când nu am mai scris despre tine, deși probabil am avut intenția s-o fac de multe ori. Am mai făcut câte-o referire subtilă pe-aici pe colo,când ai mai încercat să revii, să mă cauți. Credeam că încă-mi mai pasă, credeam că lucrurile nespuse n-o să dispară atât de ușor, dar nu degeaba se spune că ochii care nu se văd, se uită. Ei bine, vorba vine.. nu te-am uitat niciodată, nu aș putea s-o fac, nu s-a schimbat nimic cu excepția faptului că acum, pentru nimic în lume nu m-aș mai întoarce. Nu e vorba despre tine, am văzut că ești același, și nici despre mine, pentru că eu în preajma ta nu aș putea să mă comport altfel decât o fac,adică nu pot să mă prefac, știi?
Pentru o scurtă perioadă de timp mi-a părut rău pentru faptul că ți-am dezvăluit atâtea chestii, după atâta timp, fără ezitări. Dar apoi am realizat că atunci când mă durea faptul că m-ai înlocuit cu ea nu făceam altceva decât să-ți demostrez cât de bine mi-e mie fără tine.M-am străduit atât de mult încât am ajuns să-mi fac rău.Nu știu ce ai văzut tu sau ce ai înțeles într-un final din toate alea, dar eu știu că nu am procedat așa cum trebuie.
E confortant să pot vorbi cu tine despre totul și despre nimic. E bine să putem vorbi despre noi la trecut și să râdem pe seama a ceea ce a fost. Fără nici o dramă. Nu aveam de gând să îți acord o șansă, nu voiam să stăm iar față-n față pentru că-mi era teamă, dar nu-mi pare rău că am făcut-o. Rămâi tot ăla și e bine așa. Îmi place că te pot citi. Nu numai eu, chiar și un copil de 14 ani... în fond, în final, îți mulțumesc pentru că ai găsit o cale să faci lucrurile exact așa cum ai promis atunci, în seara aia rece de februarie când credeam că totul s-a sfârșit. Cea mai tare chestie e că niciodată lucrurile nu se termină așa cum crezi.
So.. acum mult timp am pierdut un iubit. Acum puțin timp am câștigat un prieten.. nu-s atât de naivă încât să afirm că nu mai există nici o urmă de sentiment sau atracție între noi, pentru că, inevitabil, trecutul își pune amprenta. Dar atâta timp cât suntem capabili să ne controlăm sentimentele-și eu chiar o fac, atâta timp cât ne e bine așa cum e, și mie îmi e, și știu sigur că nu aș mai relua nimic, nu cu omul ăsta. Nu pentru că nu merită, ci pentru că merit eu mai mult și mai bun. Am plâns destul...
Nu credeam că o să ajung să spun vreodată asta, dar în ceea ce-l privește pe el, e totul bine.

miercuri, 19 septembrie 2012

A fi sau a nu fi?

Întotdeauna am avut o problemă cu pesimismul. Întotdeauna mi-am dorit să fiu o persoană optimistă, genul ăla care le lasă toate în voia sorții știind că oricum va fi bine. Sunt persoane care se străduiesc și luptă și obosesc și apoi o iau de la capăt, și chiar și așa nu obțin tot ce vor. Sunt cei care nu se stresează în nici un minut al existenței lor și toate par să le meargă strună.Pentru că ei cred, nu știu cum, în lumea asta în care toate-s pe dos și nimic nu mai merge așa cum ar trebui, cum mai poți să speri.
Pentru cei ca mine, care se stresează până la extenuare pentru orice rahat, când a devenit greșit să speri? Îmi amintesc că făceam asta destul de des, și da, îmi ieșeau și mie toate suprinzător de bine. Poate vine un moment când pur și simplu nu mai știi cum.Poate-i teama de dezamăgire prea mare. Poate-i mai bine să te aștepți la ce-i mai rău și să speri la ce-i mai bine. Chiar dacă așteptatul ăsta te omoară. Dar cel puțin știi că n-o să-ți cadă cerul în cap că s-a întâmplat ceva la care nu te-ai așteptat.Suntem cu toții afectați într-o mai mică sau mai mare măsură de toată treaba asta.
And then again, sunt cei care mai au curajul să spere, cei care n-o mai fac pentru că și-au dat seama că n-are sens, cei care nu au și nici n-au avut îndrăzneala s-o facă, cei cărora nu le pasă chiar deloc. Care e mai câștigat? Cum știi că poate, dacă speri și dacă crezi, n-o să influențeze lucrurile în direcția favorabilă? Se întâmplă de multe ori să simt că mi s-a schimbat norocul în sensul bun, dar apoi să constat că mai sunt atâtea chestii care trebuie reparate și care nu merg așa cum trebuie. Spune-mi că-s nemulțumită sau ambițioasă sau cum vrei tu, dar ideea e că, fie cum o fi, fie că sper sau nu la ce e mai bine până la ultima șuviță, n-am să renunț niciodată să lupt pentru ceea ce-mi doresc. Și dacă o să aflu vreodată răspunsul la întrebarea ”Cum e mai bine?” o să-l împărtășesc tuturor .