1 an . (fics)

Un an care mi-a trecut prin fata ochilor ca si cum ar fi fost o saptamana. Un an in care te-am strans in brate si te-am urat, te-am injurat si ti-am simtit lipsa , te-am sarutat indelung si apoi te-am tratat cu indiferenta, te-am ranit si m-am razbunat, ti-am strans mana si te-am implorat sa nu lasi nimic din ceea ce exista intre noi sa dispara, orice ar fi fost.. Un an in care, desi pare greu de crezut, desi pare ridicol acum, am ras cu tine, am plans cu tine, m-am luptat cu tine, apoi am renuntat sa lupt si apoi am luptat iar, un an care a insumat atatea emotii si sentimente si furie.Un an in care mi-ai imprumutat sufletul de zeci de ori si mi l-ai inapoiat subred si cu lipsuri,invelit in neincredere, tot de atatea ori.Un an in care mi-ai demostrat mie si tuturor ca esti capabil de multa prostie si indolenta si incapatanare uneori, dar esti capabil sa oferi momente unice, momente irepetabile si irecuperabile.Un an in care mi-ai epuizat puterea de a mai crede in noi.Un an in urma caruia m-ai determinat sa nu mai cred in nimeni si in nimic cu usurinta,poate e bine, sau poate nu e, nu stiu asta..un an in urma caruia m-ai facut sa realizez ca sunt puternica si ca sunt acea persoana care nu are nevoie sa se calce in picioare ca sa obtina ceea ce vrea.Un an in care m-ai invatat sa rabd si sa inghit in sec daca e cazul, sau sa spun ce am de spus la momentul potrivit.Un an in care am simtit ca lupt cu morile de vant mai mult ca niciodata, un an in care  ai fost al meu si eu a ta si apoi am fost doi straini si apoi iar ne-am regasit si tot asa..  Azi nu mai suntem.As minti daca as spune ca vreau sa se repete, nu mai dispun de aceeasi rabdare si aceiasi nervi, nu mai pot parcurge acelasi drum cu toate ca a avut nenumarate momente care le-am trait cu rasuflarea taiata.Dar mint si daca spun ca nu mai am momente in care mi-e un dor absurd si enervant sau momente in care ma simt ranita sau dezamagita de anumite lucruri pe care le faci. Ai fost un an din viata mea. Un an plin, un an frumos, un an cu o mare insemnatate, un an in care nu mi-ai dat drumul. Un an care azi se termina, asa cum s-a terminat, cu putin timp in urma, orice legatura pe care o mai pastram. Trebuie sa stii ca m-ai dezamagit, ai facut sa doara tot timpul ala irosit in speranta ca vom mai fi ”noi” o data.Nu am inteles niciodata placerea ta de a rascoli trecutul, de a rasuci cutitul in rana fara sa te indrepti in vreo directie anume, n-am inteles niciodata slabiciunea ta pentru mine in pofida tuturor intamplarilor, nici pe a mea pentru tine nu am inteles-o. Dar am fost nevoita sa constientizez pe pielea mea faptul ca daca o persoana nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu o face, si, ce e cel mai important ... e ca iubirea nu a fost, nu e si nu va fi niciodata indeajuns . 

Forever, no matter what. I promise.

Draga cea-mai-buna-prietena-dintre-toate-cele-mai-bune-prietene-care-au-existat-vreodata,

Imi cer mii de scuze pentru faptul ca nu ti-am adresat nici o postare pana acum, asta nu e pentru ca nu am realizat cat de norocoasa sunt sa te am alaturi sau pentru ca nu exista milioane de lucruri pentru care iti sunt recunoscatoare/datoare pana in gat, ci pentru ca esti "mereu acolo" si stii tot ce gandesc, tot ce simt, tot ce traiesc.
           Mai stii foarte bine si faptul ca, daca am reusit sa trecem peste toate problemele,peste toate betiile alea crunte,cand iroseam lacrimi si ne curgea rimelul pana la genunchi, cand ne puneam pe slabit sau cand ne apucam iar de mancat, cand te corupeam (inca te corup si inca sunt SINGURA care poate sa o faca si ma laud cu asta ! ) sa mananci dulciuri, cand veneai la mine si nu ma lasai sa plang chiar daca eram cu canalele lacrimale infundate, sau cand cica invatam la chimie sau faceam exercitii la mate,sau cand imi spuneai adevarul ala pe care nu voiam sa-l accept si sa-l aud si tu mi-l puneai in fata si-l tineai acolo pana ma convingeam, fir-ar sa fie( ..esti singura, dupa mine, care mi-a deschis ochii in viata asta. De n ori. Si daca de n ori am cazut, de n ori m-ai facut sa ma ridic, de n+1 ori mi-ai zis ca-s suficient de puternica incat sa ma ridic singura ). Daca am reusit sa pastram pana acum o legatura atat de stransa ,si am reusit sa consolidam o prietenie asa de frumoasa, sunt sigura ca vei fii, asa cum mi-ai promis, nasa singurei mele fetite crete :D, si eu nasa copiilor tai, cu conditia sa nu faci prea multi ,ca e restrans bugetu,maică.. in orice caz, cu siguranta voi fi nasa lui bebebubu oricare ar fi tatal lui. Iubesc la tine atatea lucruri, in special faptul ca esti al naibii de puternica, imi place sa cred ca petrecand atata timp in preajma ta voi ajunge sa fiu si eu la fel, sau daca nu macar jumatate. Stiu ca anul asta nu au iesit lucrurile asa cum ne-am dorit..dar vezi tu, nu am fost surprinsa sa constat ca esti nu esti una din acele persoane care dau bir cu fugitii la prima lupta pierduta, ca daca vrei un lucru,il vrei cu adevarat si-o sa-l obtii chiar daca asta te costa timp si cateva greutati de intampinat pe parcurs..Nu multi pot face asta.Nu multi pot astepta, mai ales daca asteptarea e grea. Admir asta la tine, draga mea. Admir si faptul ca ma suporti de atata timp cu toate isteriile si cu toate bazaconiile si cu toate prostiile care le scot pe gura. Ma bucur pentru faptul ca nu am lasat niciodata nici o discutie in contradictoriu sa degenereze ,ma bucur ca esti aici acum si la anul acolo,cu mine. Iti multumesc ca esti tu, ca esti asa, ca existi.Iti promit un lucru, unul singur, dar care le cuprinde pe toate : o.o.o.o ! <3

Toamnă..în suflet .

Diminetile alea cu ceata densa si cu un aer care iti strapunge si cele mai intunecate ganduri. Zilele alea insorite dar nu calduroase, serile alea linistite in care o plimbare pare a fi cel mai bun lucru de facut. Ploile alea atat de linistite incat te indeamna sa devii melancolic si nostalgic, te indeamna sa te intrebi ce anume iti lipseste si de ce nu poti zambi intr-o asemenea zi. Cerul ala posomorat care parca uneori iti atarna pe umeri si e atat de greu, dar esti mult prea resemnat ca sa ripostezi.Vantul ala atat de puternic care iti da impresia ca o sa te ia de pe picioare si-o sa te arunce mai departe decat vei ajunge tu vreodata.Frunzele alea care cad,continua sa cada ca niste soldati obositi. Vremea aia schimbatoare care te face sa te intrebi daca a fost vreodata soare.Spune-mi, a fost ? E toamna.