You can be a sweet dream, or a beautiful nightmare ...

Nu pot sa cred cat suntem de disfunctionali. Nu pot sa cred cum de fiecare data ajung sa spun ”nu mai fac,asta a fost ultima” . Nu stiu cum, ca dintr-un vis, ma trezesc in bratele tale,iar si iar,ca si cum as stii drumul care duce la ele cu ochii inchisi si nu as realiza cand si de ce il parcurg. Nu stiu de ce, esti ca un fel de gaura neagra si ma atragi inauntru , esti pretutindeni, nenorocitule, si oricat as incerca sa fug de tine parca exista o forta care ma trage inapoi. Parca de fiecare data cand am invatat sa respir fara tine iar,cand toate capata din nou un sens primesti un semn, de undeva , te intorci si dai totul peste cap. Si e un sentiment asa ametitor, stii ? La inceput euforic apoi treptat devine arzator. Ma arde si se raspandeste in tot corpul. Si iar ma trezesc singura, cu o sete nepotolita de tine.De fiecare data imi lasi impresia ca e gata ca mai apoi sa-mi demostrati tu si orgoliul tau nimicitor ca nu e asa ! Cel mai interesant lucru despre legatura asta pe care o avem noi sau ce o fi ea, e ca ma simt suficient de puternica incat sa nu te mai las sa vezi toate chestiile astea, sunt ferm convinsa ca nu ai idee de nici cel mai mic sentiment pe care il testez acum si pe toti dracii ca pentru chestia asta ma simt foarte,foarte bine , dar nu ma simt niciodata suficient de puternica sa te refuz, sa iti resping o atingere sau un sarut. Pana si mintea imi impune sa nu fac asta. Nu stiu care e motivul pentru care se intampla toate astea, nu stiu de ce faci toate astea. E inexplicabil cum de fiecare data cand ne aflam amandoi in acelasi loc, in acelasi timp, reusim sa scoatem scantei,in sensul bun sau rau, nu are importanta,ideea e ca nu reusim sa ne comportam civilizat, de ce?Nu inteleg de ce in aproape 6 blestemate de luni nu am reusit sa ne desprindem unul de celalalt, stii foarte bine ca am incercat, cel putin eu, chiar am facut-o.Urasc sa stiu ca depinde de tine si cred ca undeva departe in interior, inima mea asteapta sa spui ”gata” pentru simplul fapt ca atat eu cat si ea ne-am acrit de situatia asta.Si e ciudat cand constat ca nici macar nu-mi mai pari cel mai frumos si e si mai ciudat cand ma intreb ce doamne am vazut la tine, in tine ..dar e ca si cum ai pus o protectie pe butonul ”delete” si eu tot apas si apas si tu esti tot acolo si chestia asta ma scoate din minti ! Sunt confuza.Cu tine m-am simtit intotdeauna ca intr-un  roller-coaster. Cand prea fericita, cand prea trista, uneori am avut chiar si senzatie de voma. Cam ca acum, putin mai intens. Nu te inteleg si nici nu incerc sa fac chestia asta,doar ca.. caut de atata timp o solutie pentru rahatul asta si am cam obosit. Mi-am dorit sa ”nu ma lasi sa te uit”. Se spune ca trebuie sa ai grija ce iti doresti, pentru ca s-ar putea sa se intample. Si e greu de crezut, dar privind retrospectiv exact asa s-a intamplat.Nu m-ai lasat, nici in ruptul capului.Am ajuns sa vreau sa ma lasi dar ma intreb daca vreodata am vrut asta cu adevarat.Nici acum nu stiu daca imi doresc asta,acum dupa ce practic le-am facut pe toate, am mers pana la capat, te-am lasat sa ma seduci si sa ma faci sa-mi pierd capul. De tot. Cred ca o parte din mine si-a dorit sa stie tot timpul cat de departe sunt dispusa sa merg pentru tine, ce sunt in stare sa fac, ce limite am, si cum fac fata dupa toate astea..Ma doare mintea dupa o noapte in care practic s-a schimbat totul. Mi-e din ce in ce mai greu sa ma confrunt cu absenta ta. Mi-e din ce in ce mai greu sa aud in jurul meu fraza ” Ai grija sa nu cazi din nou ” si stim la ce se refera. Mi-e greu sa am grija mereu ce si cum gandesc in asa fel incat sa nu mai fii prezent in mintea mea, cel putin acolo, caci din inima nu prea ai cum sa lipsesti. Am obosit  sa ma intreb, si totusi ma intreb, chiar era nevoie sa las toate astea sa se intample, chiar trebuia sa se ajunga pana aici? Spune-mi tu, trebuia?Mi-e greu si mi-e dor.Mi-e greu sa te mai privesc facandu-mi toate astea si mi-e si mai greu sa ma privesc neputincioasa cum cad incontinuu. Pleaca. PLEACA !!!

Cerul meu e senin azi :)

Am fost intrebata in urma cu cateva zile de catre o persoana deloc importanta in viata mea , daca imi doresc o relatie in momentul de fata. Cu oricine, nu cu el in particular. M-am lasat condusa de instinct si i-am raspuns ca nu. Apoi am stat si m-am gandit ca evident ii spusesem o minciuna. Gandul asta m-a preocupat intreaga zi, simteam nevoia sa-mi dau un raspuns clar si adevarat la intrebarea asta. Si am ajuns la concluzia ca nu am mintit. Chiar nu am de gand sa am altceva decat o aventura cu cineva acum. Nu ca n-am nevoie, toti avem nevoie in anumite momente ale zilei sau ale noptii, chiar si cand avem pe cineva alaturi avem nevoie. Nu, nu vreau dureri de cap pentru simplul fapt ca mi-a fost de ajuns toata drama recent incheiata. Am sansa sa respir si sa ma ocup de mine si normal,de viitorul meu. Am sansa sa cunosc oameni si sa calatoresc si sa petrec timp cu prietenii. Am timp sa imi reinnoiesc garderoba si sa ma rasfat cu bai cu spuma de 2 ore. Am timp sa imi fac manichiura si pedichiura de doua ori pe saptamana, am timp sa merg la strand si la plimbare si sa ma uit la Sex and the city.Evident, am timp sa invat. Am timp sa imi gatesc mancarurile preferate si sa merg la sala si la alergat si sa merg cu bicicleta.Am timp sa fac shopping. PENTRU MINE.

Poate sa fii single nu e cel mai bun lucru din lume. Poate ca te scoate din minti atunci cand toti prietenii tai sunt intr-o relatie si nu fac altceva decat sa petreaca timp si sa-si alimenteze dependenta de iubitul/iubita .. si pe tine te cam ignora.Unele relatii sunt invelite intr-un frumos ambalaj.Uneori vrei si tu un ambalaj dinala, nicidecum relatia pe care o ascunde. Si God, esti atat de predispus sa vezi numai partea buna a relatiilor,asa cum am facut si eu pana de curand. Imi era dor de toate lucrurile bune, dar am uitat de toate rahaturile la care am fost partasa. Am uitat cati nervi mi-am risipit, am uitat cate tigari am fumat numai ca sa-l oftic si cat alcool am baut numai ca sa-i scot imaginea de pe retina.Pacat ca nu am reusit decat sa-l vad dublu,triplu. Imi era dor sa ma tina in brate noaptea . Imi era dor sa fie bine in sensul de bine. Uitasem ca si sa fiu single e bine.Uitasem ca pot fi disponibila pentru prietenele mele si uitasem ca pot fuma fara sa ma gandesc ca iar o sa ne certam din cauza asta.Uitasem, pe scurt, de partea plina a paharului.De multe ori ne preocupam prea mult s-o umplem pe cea goala , omitem faptul ca este una gata plina si ca nu necesita atata osteneala ,poate doar o pereche de ochelari sau o privire mai ampla.Deci, cu siguranta a fi intr-o relatie nu defineste un om. Poate ocupa un loc important pe scara valorilor in viata tuturor, pentru ca ne simtim atat de bine cand stim ca exista cineva pentru care suntem importanti,care se gandeste la noi si care e dispus sa imparta totul la doi fiindca contam. Dar nu, nu e asta totul. Totul e atunci cand esti constient de ceea ce ai , n-ai nevoie de ceea ce nu ai , si stii ce iti doresti si stii sa lupti pentru asta. Eu stiu ce am. Stiu ca am prieteni , cei mai buni prieteni de pe pamant, cei care sunt acolo la orice ora din zi sau din noapte fie ca vreau sa rad sau sa plang sau sa beau cu ei. Am un fost cu care tin legatura si pe care am ajuns sa il indragesc altfel, intr-un mod mai sanatos.El ma poate face sa zambesc dar nu ma mai poate face sa plang.Ma poate face sa imi fie dor de el dar nu ma mai poate face sa am nevoie de el.Ma poate face sa ies cu el dar nu ma mai poate face sa vreau sa-l sarut. Am o familie minunata, ceea ce e pentru mine mai mult decat pot cere.Am parinti care ma sustin si care ma fac sa vreau sa fiu independenta si puternica. Am multe haine, multi pantofi, multe accesorii si ma tot gandesc ca uneori chiar si astea sunt de-ajuns cand vine vorba sa umplu un gol.Chiar sunt! Am multe amintiri si multe planuri. Nu am un iubit si nu am nevoie acum si ma bucur de asta. Imi doresc sa iau nota mare la admitere si muncesc constant pentru asta.Imi doresc sa am o vara de neuitat,in sensul ca.. dupa atata munca urmeaza rasplata.Chiar planuiesc o vara de neuitat. Si da, cerul e senin azi, caci e vara. Cerul MEU e senin azi. :)                                                              

                            

Atât .

Next , please .

Oricat de greu ar parea si ar fi sa te desparti de o persoana,in realitate despartirea de despartire e mult mai grea. E momentul ala in care inima se desparte de ratiune. Complet. Inima o ia razna si asemeni unui copil mic nu mai asculta sfaturile si urletele disperate ale parintilor, in cazul de fata ale ratiunii -care este practic in imposibilitatea de a actiona peste inima. Se cearta, poarta lupte inversunate , urla atat de tare incat ajungi sa nu mai stii pe care sa o asculti si pe care sa o potolesti. Exista un anumit moment cand ratiunea se lasa tarata de inima intr-un mare rahat. Inchide ochii. Inima preia initiativa si face exact asa cum considera ea mai bine, fara sa ii ceara sfatul ratiunii. Pana se trezeste in fundul prapastiei si incepe sa acuze ratiunea de neglijenta. Ratiunea ofteaza doar din greu si cu un gest de reala obisnuinta o scoate pe inima din situatia neplacuta. Ea asa face mereu, proasta. Daca n-ar fi fost ratiunea ar fi tot cazut fara sa se ridice si ar fi orbit intr-un final de la atata intuneric si ar fi lasat pe oricine sa patrunda acolo. De cele mai multe ori inima e lasata sa cada in speranta ca intr-o buna zi va invata sa evite caderea si de asemenea va invata ca NU poate functiona fara ratiune.Abia dupa ce inima a fost salvata , zbuciumul ratiunii incepe. Cauta neincetat solutii pentru a evita o eventuala recidiva. Stim ca inima e predispusa la asa ceva, mai ales cand tentatiile flutura frecvent si tantos in fata ochilor inimii. Ratiunea cauta, si cauta, si cauta solutii si raspunsuri. Cum sa faca sa fie cat mai bine intr-un timp cat mai scurt ?

               Adevarul e ca nu cred ca exista un raspuns concret la o asemenea intrebare. Dar tind sa cred ca noi femeile functionam dupa tehnica "cui pe cui se scoate". Nu-mi amintesc sa fi intalnit la viata mea vreo femeie care sa iese cu capul sus dintr-o relatie in care a contribuit cu sufletul. Nu dupa sapatamni intregi de plans si regrete si blesteme si shopping si critica si prietene alaturi.Si nu dupa ce exista un alt "el" .Cred ca mintea noastra e oarecum conceputa sa existe acolo in permanenta un el pentru care sa ne roadem unghiile si sa ne smulgem parul din cap, caci daca n-ar fi ei deloc, ce bine ar fi, nu-i asa? In sfarsit, cand apare un alt el, esti asa de ocupata sa iti ocupi ratiunea cu tot ce e nou incat o faci sa uite de trecut. Si dupa o vreme, te trezesti buimaca fara sa iti dai seama unde au disparut sentimentele tale pentru vechiul "el" si cand au aparut sentimente pentru noul "el" .Si tooot asa. Viata asta e compusa dintr-un lant de ei. Si ca orice lant, exista si verigi slabe. Verigi pe care ratiunea nu se straduieste atat de tare sa le aminteasca, ceea ce mi se pare normal. Dar exista si verigi pe care ratiunea ti le aminteste in fiecare blestemata de zi si ii tot impui sa nu mai faca asta ca e deranjant, ca nu trebuie sa mai asculte inima cand vine vorba de foste verigi. Si .. pana nu apare o veriga noua, chiar nici ratiunea si nici inima si nici el n-or sa te asculte. C'est la vie !

Ce`i prea mult strica .

Nu-mi amintesc sa mai fi facut asta vreodata,dar banuiesc ca pentru toate exista un inceput. Deci te rog, te implor, pleaca, sau doar lasa`ma pe mine sa plec. Nu mai pot trai blocata in episodul asta, pe bune , nu te`ai saturat ?! Hai doar sa uitam pentru o perioada ca a existat un "noi", mai tarziu putem face un exercitiu de memorie si`o sa ne amintim din nou daca vrei.Hai sa ne prefacem ca nu am irosit atata amar de vreme degeaba, hai sa ne prefacem ca nu am aruncat cuvinte lipsite de sens si priviri fara rost.Hai sa nu ne mai gandim la asta azi, poate maine sau..peste cateva luni de zile.Hai sa nu aruncam la gunoi clipele frumoase doar pentru a face loc ultimelor intamplari.Hai sa nu ajungem sa ne aruncam cate-un salut fortat cand ne intalnim sau priviri pline de ura, hai sa lasam loc de un "ce mai faci?" Hai sa nu ne mai repetam ca ne e dor, vezi si tu ca nu facem bine.Te rog.Eu.. chiar am crezut ca pot face fata sentimentelor astora pentru ca le percepeam ca pe un foc demult stins, mai existau doar putin fum si multa cenusa. Dar tu tot ai venit si cumva, nu stiu cum, din cenusa aia ai facut iar un foc, si mi`e teama ca exact focul ala s`ar putea sa te arda intr`o zi. Gata. Deja a durat nemaipomenit de mult, si desi m`am tot gandit si razgandit, ba ca e mai bine asa, ba ca nu e bine pentru mine, ba ca e normal sa ne acordam un timp ca sa nu fie ruperea atat de brusca, PROSTII ! Culmea e ca.. chiar si in ziua aia in care ploua torential si imi propusesem cu ceva timp in urma sa nu te mai caut si sa nu`ti mai raspund la provocari, caci nu vorbisem de ceva vreme,si aveam impresia ca s`au linistit apele ... cand m`ai sunat si m`ai intrebat daca cobor nici macar nu am avut timp sa ezit, daca era posibil doar as fi sarit de la etajul 3 direct la tine in masina. Nu stiu cum reusesti. Nu te mai vreau inapoi, pentru Dumnezeu,nici eu nu stiu cand am incetat sa mai vreau asta, ideea e ca nu mai vreau si ca ..daca m`ai lasa in pace doar pentru o clipa,daca as putea sa ma trezesc intr`o dimineata fara sa te faci prezent in gandul meu n`ar mai durea. As stii, teoretic stiu ca fara tine e mult mai bine si totusi nu`mi dai ocazia sa simt asta pe pielea mea. Stii, nenorocitule, ca nu`mi pot sterge din minte zambetul ala siret si privirea aia inocenta, de pe buze gustul sarutului tau, de pe piele parfumul tau si atingerile tale.Stii foarte bine ca eu imi propun degeaba sa nu cand tu vii si`mi propui sa da.Te urasc, si m`am saturat. Sunt prea plina si vreau o gura de aer, vreau sa simt un aer proaspat, unul care sa nu aiba iz de parfum de tine.Scoate`ma din ecuatie. Imi doresc sa nu ajung sa ma exclud singura, deci ajuta`ma. Ajuta`ma sa te uit, ajuta`ma sa trec peste, ajuta`te pe tine sa o iei de la capat. Ajuta`ma sa pot sa ma gandesc si la altceva, cum ar fi la faptul ca am atatea si atatea lucruri pentru care sa ma stresez acum.Nu`mi ingreuna situatia, daca ai sta sa judeci limpede ai realiza ca asta faci de fapt. Ajuta`ma sa te privesc, intr`un tardiv sfarsit ca pe un "ex". Fa asta. Doar fa`o. Ia`ti dreptul sa te consolezi cu altcineva, daca ai impresia ca o sa mor din asta,afla ca nu o s`o fac. O sa ma roada doar o gelozie nesanatoasa dupa care o sa`mi intorc privirea in alta parte.Si gata. Asta va fi tot.Sper doar sa se termine. O s`o faci, nu ? O sa termini cu povestea asta bolnava. Te rog .O sa fie bine,mult mai bine. O sa vezi .