Keep calm aaaand

I'm packing.Momentul ăla când ai prea multe în valiză şi nu ştii la ce să renunţi. Hmmm. Mă duc la Londra. De când îmi doresc! Abia aştept ca să-mi încânt simţul auditiv cu nemaipomenitul accent britanic.Dacă l-aş prinde şi eu, n-aş mai tăcea din gură niciodată- challenge accepted ! Aştept să mă îmbăt cu mirosul proaspăt de după ploaie, sper să ploaie.. eu cred că ăsta-i farmecul Londrei. Şi ce-o să mă mai plimb prin ploaie şi cum o să vizitez tot ce e de vizitat şi cum o să profit de o săptămână din plin..Cred că merit asta . Aşa că, înarmată cu bună-dispoziţie şi entuziasmată până la cer şi înapoi, plec la Londra !

Azi sunt tristă .

E un fapt că oamenii nu știu să prețuiască un lucru decât după ce l-au pierdut. Ei bine .. n-am crezut că o să fie așa mare lucru faptul că n-o să merg la mare un an, că n-o să văd marea, că n-o să-mi încarc bateriile cu briza ei și cu soarele ăla arzător. Mai mult decât atât.. nu înghit ideea că după 7 ani consecutivi Briza Mării o să-și deschidă brațele din nou și eu nu voi fi acolo să mă cuibăresc în ele. E ciudat cum un loc poate deveni o a doua casă, cum e deja un instinct să mergi acolo. Complexul ăla e locul în care am mers vară de vară, timp de 7 ani. În fiecare an mai matură, în fiecare an cu alte gânduri, speranțe, cu alt look, cu alte planuri ,alte prietene, alte haine, altă gașcă. Dar întotdeauna cu același dor. Și niciodată nu m-a dezamăgit. A fost locul în care am făcut cunoștință cu marea pentru prima oară, locul în care m-a dezamăgit prima iubire și am cunoscut-o pe a doua, locul în care am petrecut o săptămână cu cele mai bune prietene ale mele, în care mi-am sărbătorit admiterea la liceu și apoi la facultate. A fost locul în care am descoperit că am fobie la gândaci și că ador salata cu pui și banana split. Locul în care nu a contat niciodată că e noapte sau zi, conta doar că sunt acolo și că mă distrez cât pentru tot restul anului. Locul ăla a fost martor, într-un fel sau altul, la construcția personalității mele, face parte din cine sunt, și mereu va fi special. A găzduit de-a lungul anilor sute de secrete și lacrimi și zâmbete și le-a păstrat intacte de fiecare dată, indiferent de cine-i călca pragul. Ce-i cel mai trist e că anul trecut pe vremea asta eram acolo și nu aveam habar c-o să fie pentru ultima oară, așa că nu am apucat să-mi iau rămas-bun. Poate par penibilă, însă sunt convinsă că nu sunt singurul om de pe planetă care se atașează de un loc anume, argumentele fiind mai sus menționate. Poate viața asta n-o să-mi mai ofere șansa să calc pe acolo vreodată. Poate așa trebuie să fie, poate toate astea se întâmplă pentru că nu mai sunt aceeași. Poate nu m-aș mai fi potrivit acolo. Ce păcat ! Cu toate astea, săptămâna aceasta gândurile mele vor fi direcționate către mare. Cât mi-aș dori să fiu acolo, măcar pentru o zi, să privesc un răsărit, să dorm pe plajă și s-aud valurile agitate, să mă plimb puțin pe faleză și apoi să respir aerul proaspăt al nopții în timp ce marea liniștită îmi răsfață picioarele. Ar fi genial. Pe cuvânt.

Trecutul - o părere subiectivă .

The past is a nice place to visit , but certainly not a good place to stay.Trecutul- nu degeaba se numește așa, nu-și are locul în prezent. Nu e rostul lui să te umple de regrete de fiecare dată când îl privești în față, ci să te învețe lecții pe care să le aplici în viitor. Să-ți arate unde și de ce ai greșit. Să te ajute să nu mai repeți aceleași greșeli sau să nu mai iei aceleași decizii. Vezi tu, trecutul e ca un bătrân înțelept, la care te poți întoarce întotdeauna pentru un sfat- îl vei găsi mereu în același loc, cu aceleași povețe și îmbogățit cu aceleași experiențe. E totuși posibil să încerce să îți invadeze prezentul, să insiste să revină prin intermediul anumitor persoane sau întâmplări. Atunci retrăiești. Atunci te răscolește și trezește în tine sentimente sau emoții pe care ți-ai dorit la un anumit moment să le îngropi . Atunci alegi dacă merită sau nu să te întorci.

Trecutul îmi bate la ușă. Reîntoarcerea acasă a devenit, într-un mod foarte ciudat, o reîntoarcere în trecut. Și aș prefera să fug, dar din moment ce mă urmărește înseamnă că am lăsat portițe deschise. O să le închid. Părerea mea despre trecut e definitivată. Am ales să nu mă întorc, oricât de mult mi-ar cere oricare persoană din trecut să o fac.. cu un motiv au ajuns acolo. Trecutul e un bun sfătuitor, dar dacă te lași în mâinile lui, ar putea foarte ușor să ajungă să te înghită cu totul.

J'y suis jamais alleé ..

Îmi amintesc cu exactitate ziua în care am început o nouă etapă a vieții mele. Îmi amintesc începutul.. tot. Cât de stângace eram, cum întârzâiam la toate cursurile și laboratoarele și cum să găsesc preparatele la blestematul ăla de microscop părea un obiectiv de neatins, cum am înfruntat prima răceală strașnică de una singură, cum am învățat că 6 ore de somn pe noapte sunt mai mult decât suficiente și așa mai departe. M-am temut de începutul ăsta mai mult decât orice în viața asta. Și n-a fost în nici un moment totul perfect. Viața nu se eschivează niciodată să îți pună piedici atunci când are ocazia. Să le depășești, să le ocolești, să le eviți, it's up to you . A fost de departe cel mai greu an din viața mea. Și asta doar pentru că n-am știut de unde să încep și când să mă opresc. M-am trântit inclusiv de greșelile din trecut, m-am pierdut și nu m-am mai regăsit în întregime nici în ziua de astăzi. Am învățat că trebuie să păstrez lucruri doar pentru mine și că intențiile bune întotdeauna maschează ceva necurat. Am realizat într-un tardiv final, după nenumărate eșecuri, că nu mai sunt omul ăla care obține tot ce vrea. Am fost odată.Nu sunt nici pe departe cea mai puternică persoană. Întâmplările m-au făcut să devin sceptică, iar în viziunea mea o persoană sceptică e una slabă- nu mai are puterea să creadă în oameni, în fapte, într-o zi de mâine mult mai bună.Nu-s pozitivă, nu-s optimistă și nici încrezătoare. Nu mai cred în binele acela care se cuvine fiecăruia la un moment dat. Viața asta e doar despre cum știi și poți să lupți cu problemele, cum le faci față, cum le depășești. Cred că dreptatea și norocul nu se primesc pe tavă.. le primesc cei care au o anumită atitudine față de viață, încă vreau să o descopăr și eu. Nu mai cred că există cineva special pentru fiecare, sau dacă există, e o mare posibilitate ca mulți dintre noi să fim căscați și să scăpăm persoana aia printre degete. Nu-mi mai plac basmele și romantismele, nu-mi mai plac lucrurile simple, asta pentru că am devenit eu mult prea complicată. Nu mă mai aștept să fiu agreată și nu mă străduiesc să agreez pe nimeni. Viața e așa cum e ea și trebuie luată ca atare.

..je n'aurai pas appris cette choses.