sâmbătă, 17 septembrie 2011

1 an . (fics)

Un an care mi-a trecut prin fata ochilor ca si cum ar fi fost o saptamana. Un an in care te-am strans in brate si te-am urat, te-am injurat si ti-am simtit lipsa , te-am sarutat indelung si apoi te-am tratat cu indiferenta, te-am ranit si m-am razbunat, ti-am strans mana si te-am implorat sa nu lasi nimic din ceea ce exista intre noi sa dispara, orice ar fi fost.. Un an in care, desi pare greu de crezut, desi pare ridicol acum, am ras cu tine, am plans cu tine, m-am luptat cu tine, apoi am renuntat sa lupt si apoi am luptat iar, un an care a insumat atatea emotii si sentimente si furie.Un an in care mi-ai imprumutat sufletul de zeci de ori si mi l-ai inapoiat subred si cu lipsuri,invelit in neincredere, tot de atatea ori.Un an in care mi-ai demostrat mie si tuturor ca esti capabil de multa prostie si indolenta si incapatanare uneori, dar esti capabil sa oferi momente unice, momente irepetabile si irecuperabile.Un an in care mi-ai epuizat puterea de a mai crede in noi.Un an in urma caruia m-ai determinat sa nu mai cred in nimeni si in nimic cu usurinta,poate e bine, sau poate nu e, nu stiu asta..un an in urma caruia m-ai facut sa realizez ca sunt puternica si ca sunt acea persoana care nu are nevoie sa se calce in picioare ca sa obtina ceea ce vrea.Un an in care m-ai invatat sa rabd si sa inghit in sec daca e cazul, sau sa spun ce am de spus la momentul potrivit.Un an in care am simtit ca lupt cu morile de vant mai mult ca niciodata, un an in care  ai fost al meu si eu a ta si apoi am fost doi straini si apoi iar ne-am regasit si tot asa..  Azi nu mai suntem.As minti daca as spune ca vreau sa se repete, nu mai dispun de aceeasi rabdare si aceiasi nervi, nu mai pot parcurge acelasi drum cu toate ca a avut nenumarate momente care le-am trait cu rasuflarea taiata.Dar mint si daca spun ca nu mai am momente in care mi-e un dor absurd si enervant sau momente in care ma simt ranita sau dezamagita de anumite lucruri pe care le faci. Ai fost un an din viata mea. Un an plin, un an frumos, un an cu o mare insemnatate, un an in care nu mi-ai dat drumul. Un an care azi se termina, asa cum s-a terminat, cu putin timp in urma, orice legatura pe care o mai pastram. Trebuie sa stii ca m-ai dezamagit, ai facut sa doara tot timpul ala irosit in speranta ca vom mai fi ”noi” o data.Nu am inteles niciodata placerea ta de a rascoli trecutul, de a rasuci cutitul in rana fara sa te indrepti in vreo directie anume, n-am inteles niciodata slabiciunea ta pentru mine in pofida tuturor intamplarilor, nici pe a mea pentru tine nu am inteles-o. Dar am fost nevoita sa constientizez pe pielea mea faptul ca daca o persoana nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu o face, si, ce e cel mai important ... e ca iubirea nu a fost, nu e si nu va fi niciodata indeajuns . 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu