Azi am chef să vorbesc despre curaj. Și despre cum, dacă ar fi undeva un râu nesecat din acesta, m-aș duce și mi-aș umple câteva rezerve serioase, să-mi ajungă.Despre cum a devenit el așa, peste noapte, un element indispensabil vieții.
Poate fi privit din mai multe unghiuri curajul ăsta. Ne trântim în fiecare zi de situații în care trebuie să recurgem la el, fie că ne convine sau nu. Ei bine, unii dintre noi și l-au pierdut pe drum. Daaaa.. mă refer la mine, să fiu a naibii. Nu știu ce-am făcut cu el, dar e ca și cum de fiecare dată când trebuie să fac ceva care necesită curaj, nu-mi mai funcționează centrii nervoși. Informația se blochează undeva, căci nu-s în stare să reacționez. Rămân mută. Amân.. Doamne, cât mai amân.
Nu mai am îndrăzneala să dau șanse oamenilor. Da, am fost dezamăgită, dar pe bune, frate, cât mai poate dura chestia asta? La urma urmei, dacă ești om nu poți fi scutit de treburile astea, că fac parte din viață.
Nu mai am îndrăzneala să mă arunc în relații fără să mă gândesc la consecințe, și-mi amintesc că era amuzant să fac asta, pentru că indiferent dacă se termina cu bine sau nu,dacă ieșeam cu vânătăi și lacrimi scurse sau cu zâmbetul pe buze( btw, nu-mi amintesc să fi fost vreodată așa) ..măcar mă alegeam cu o lecție învățată, îmi îmbogățeam cunoștințele despre oameni, interacționam, simțeam că trăiesc ! Acum nu mai știu nimic. Pentru că nu mai am curaj să vad cum e. Pentru că mi-e prea frică sau Dumnezeu știe ce mi-e.Găsesc mereu motive și scuze, dar știm cu toții că atunci când vrei să faci ceva, pur și simplu o faci, mai presus de hopuri și impedimente.
Nu mai pot să-mi ascum riscuri. Constat asta zi de zi. Obișnuiam să fiu omul ăla care nu ținea cont de statistici și de care-i probabilitatea ca un plan să iasa bine.. pur și simplu făceam ce aveam de făcut și mă confruntam apoi cu rezultatele. Era mult mai ușor decât să interpretezi toate rezultatele posibile încă dinainte să duci măcar la bun sfârșit ceea ce ai început. Ca să nu mai zic cât consum psihic necesită...Tot ATP-ul din organism se aglomerează acolo,la naiba..
Nu mai am curaj nici măcar să-mi iau o pereche de papuci de pe net, că poate nu mi-s buni, că poate nu-s ca în poză, că poate nu am așa nevoie mare de ei acum, că poate îmi găsesc ceva mai bun....
Mă întreb, ce dracu mai înseamnă și asta??
Oamenii curajoși sunt cei care supraviețuiesc în lumea asta. Poate că, cine știe, în ei se dau cele mai multe lupte, ei suferă cel mai mult, ei primesc provocări multe și grele.. Ei pun capul pe pernă la sfârșitul zilei și pot avea în suflet sentimente de eșec sau de triumf sau de iubire sau disperare sau suferințe..whatever. Dar ei probabil simt că trăiesc mai mult decât oricine altcineva. Pentru că viața asta îți aruncă în fiecare zi câte-o provocare.. iar dacă tu nu-i răspunzi la nici una.. nu-ți va mai răspunde nici ea într-o zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu