Is it love ?

Pentru ca altceva nu pot sa-mi imaginez ca e. Pentru ca nu poti decat sa iubesti un om care, desi a plecat de langa tine, desi te-a rupt in bucati, desi te-a dat afara si te-a inlocuit, tu continui sa-l evoci in fiecare zi.. neintentionat, poate. Fiecare lucru, fiecare gest, fiecare expresie care seamana macar putin cu ceva tipic lui te poarta inapoi in trecut. Sunt nopti in care rememorezi ore intregi si pastrezi in minte detalii care in mod normal nu le-ai fi observat, creezi legaturi, cauti vinovati ..Te gandesti mai des decat e posibil ..cum ar fi fost daca ? ..Te gandesti ca nu mai conteaza daca ar fi meritat sa-i mai dai o sansa sau nu, pentru ca la stadiul in care ai ajuns, sa ti-l doresti cu atata disperare, nu mai conteaza.Esti constienta ca l-ai pierdut si ca nu-l vei mai avea niciodata, si nu o sa faci nimic ca sa schimbi asta pentru ca deja ai incercat totul si pentru ca ti-a mai ramas in gram de orgoliu, dar asta nu te impiedica sa nu-l uiti. Indiferent de ce s-a intamplat, de cat de mult te-a ranit, de cat de mult v-ati certat si de cat de mult l-ai dezamagit, el tot ramane ala pentru care ai da totul.El tot ramane in sufletul tau in timp ce altii vin si pleaca. El tot ramane acela caruia ai vrea sa-i povestesti ce zi groaznica ai avut sau ce bine te-ai descurcat la un examen, in el ai avea suficienta incredere sa-i spui ca nu mai poti si el ar fi ala care sa te incurajeze, el iti e destul de apropiat incat sa-i plangi in brate, el ar fi singura alinare cand toate celelalte s-au prabusit. Probabil ar fi trebuit sa scriu la trecut. Sunt gata sa te iert, dar nu sa te uit. Te-as primi inapoi cu bratele deschise. N-am fost niciodata mai sigura ca te-am iubit si ca inca probabil o fac. Nu sunt insa pregatita sa te uit, nu stiu ce-o sa ma fac, dar ce vorbesc? O sa fac ce am facut si pana acum. O sa supravietuiesc, fara tine, asta o sa fac .