vineri, 21 septembrie 2012

Everything will be alright in the end. If it's not alright, it's not the end

A trecut atâta timp de când nu am mai scris despre tine, deși probabil am avut intenția s-o fac de multe ori. Am mai făcut câte-o referire subtilă pe-aici pe colo,când ai mai încercat să revii, să mă cauți. Credeam că încă-mi mai pasă, credeam că lucrurile nespuse n-o să dispară atât de ușor, dar nu degeaba se spune că ochii care nu se văd, se uită. Ei bine, vorba vine.. nu te-am uitat niciodată, nu aș putea s-o fac, nu s-a schimbat nimic cu excepția faptului că acum, pentru nimic în lume nu m-aș mai întoarce. Nu e vorba despre tine, am văzut că ești același, și nici despre mine, pentru că eu în preajma ta nu aș putea să mă comport altfel decât o fac,adică nu pot să mă prefac, știi?
Pentru o scurtă perioadă de timp mi-a părut rău pentru faptul că ți-am dezvăluit atâtea chestii, după atâta timp, fără ezitări. Dar apoi am realizat că atunci când mă durea faptul că m-ai înlocuit cu ea nu făceam altceva decât să-ți demostrez cât de bine mi-e mie fără tine.M-am străduit atât de mult încât am ajuns să-mi fac rău.Nu știu ce ai văzut tu sau ce ai înțeles într-un final din toate alea, dar eu știu că nu am procedat așa cum trebuie.
E confortant să pot vorbi cu tine despre totul și despre nimic. E bine să putem vorbi despre noi la trecut și să râdem pe seama a ceea ce a fost. Fără nici o dramă. Nu aveam de gând să îți acord o șansă, nu voiam să stăm iar față-n față pentru că-mi era teamă, dar nu-mi pare rău că am făcut-o. Rămâi tot ăla și e bine așa. Îmi place că te pot citi. Nu numai eu, chiar și un copil de 14 ani... în fond, în final, îți mulțumesc pentru că ai găsit o cale să faci lucrurile exact așa cum ai promis atunci, în seara aia rece de februarie când credeam că totul s-a sfârșit. Cea mai tare chestie e că niciodată lucrurile nu se termină așa cum crezi.
So.. acum mult timp am pierdut un iubit. Acum puțin timp am câștigat un prieten.. nu-s atât de naivă încât să afirm că nu mai există nici o urmă de sentiment sau atracție între noi, pentru că, inevitabil, trecutul își pune amprenta. Dar atâta timp cât suntem capabili să ne controlăm sentimentele-și eu chiar o fac, atâta timp cât ne e bine așa cum e, și mie îmi e, și știu sigur că nu aș mai relua nimic, nu cu omul ăsta. Nu pentru că nu merită, ci pentru că merit eu mai mult și mai bun. Am plâns destul...
Nu credeam că o să ajung să spun vreodată asta, dar în ceea ce-l privește pe el, e totul bine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu