Stii, toate sfarsiturile dor . Dar nu credeam vreodata ca 4 ani din viata mea se vor incheia cu atatea lacrimi si regrete.Nu credeam ca 4 ani de viata pot fi umpluti cu lucruri asa de marunte dar asa de importante. Si n`am realizat asta, decat acum.Cand am vazut o clasa intreaga plangand in jurul meu, nu mi`a venit sa cred ochilor si pur si simplu puteam sa jur ca visez. Nu credeam ca in 4 ani se pot tese legaturi aparent atat de fragile dar in realitate atat de stranse. Nu credeam ca cineva/ceva si mai exact 22 de oameni se pot instala in asa fel in sufletul meu. S`a terminat. Si intotdeauna am stiut ca va durea, deoarece acesti ani au fost catalogati drept cei mai frumosi ani din viata mea de pana acum. Deoarece sala 24 pentru mine a fost o a doua camera a mea, o camera care mi`a suportat dezordinea, isteriile si manifestarile de cand eram fericita. Deoarece colegii au fost mai mult decat prieteni, deoarece le permiteam sa`mi spuna ca eram proasta in anumite situatii caci stiam foarte bine asta, si mai stiam si ca imi vor binele. Deoarece am petrecut mult prea mult timp impreuna si totusi asa putin, si deoarece am facut o groaza de prostii. Deoarece eram cei mai uniti, in special atunci cand trebuia sa plecam de la ore sau cand ii faceam vreo surpriza dirigai. Deoarece avem cca 4000 de poze, si stii ce? Fiecare dintre ele are ceva special. Pentru ca.. fiecare petrecere, fiecare majorat, fiecare zi de nastere sau seara petrecuta la "matusa", fiecare colindat sau 1 mai, fiecare revolta sau lupta crancena cu profesorii, fiecare moment in care ne scuzam,fiecare cafea cu diriga si fiecare sfat de`al ei despre viata [nu cred ca exista vreun alt om care sa simta viata asa cum o face ea; e incredibila.], fiecare ieseala la suc sau in club sau chiar si in parc, ce mult au contat . Chiar si balul ala nenorocit pentru care am slabit atata si pentru care am consumat prea multa cafea si tigari a fost asa special ! Pentru ca am fost singura clasa care a ramas fara usa si care tineau "ore deschise" :)), pentru ca intotdeauna am comentat si am schimbat ceea ce nu ne placea. Pentru ca, let`s face it , eram frumosi si cu personalitate. Adeseori transformam pauzele in adevarate show-uri. Aruncam cu ghiozdane pe geam si aplaudam lumea pe coridor si ne distram al naibii de bine, ca si cum era ultima zi din viata sau ceva de genul asta .Am fost la mare,majoritatea dintre noi, impreuna.Am invatat sa ne purtam de grija la cele mai crunte betii.Am intrecut`o,cu fetele mele, pe Maria Magdalena la plans.Au fost intotdeauna acolo, in fiecare noapte de petrecere, indiferent daca eram sus pe bar sau undeva pe sub bar...si in fiecare zi chiar daca eram bucuroasa sau imi aruncam telefonul de nervi (lucru care ii amuza copios) sau ii stresam cu vocea mea acuta .Am fost primii din scoala care ne`am zugravit clasa in roz, asta dupa ce am insitat cam de 3541653 de ori pe zi si am facut presiuni asupra baietilor.Am invatat ca unde`s multi, puterea creste.La fel si distractia. Am plans pentru anii astia, cu ai mei colegi, asa , pe bune. Imi pare atat de rau ca s`au dus, incat as putea sa mai plang o tura si acum.O sa`mi fie dor, foarte dor, cel mai dor. Si`o sa ma intorc in sala 24 cu fiecare ocazie, si`o sa particip la intalnirea de ziua clasei, in fiecare an. Promit :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu