sâmbătă, 7 mai 2011

La rascruce de sentimente

Aceasta postare are menirea de a imi ordona oarecum gandurile (lucru momentan aproape imposibil) . Nici nu stiu cum sa incep, sau cu ce sa incep. Nici nu stiu macar de ce am iar o zacusca in cap, desi in urma cu o saptamana lucrurile promiteau sa fie bine, adica erau bine fiindca nu se afla el in peisaj. Si odata cu el au reintrat in viata mea ca o furtuna sentimente de furie, neliniste, confuzie, extaz urmat de tristete adanca. Ceea ce ma solicita cel mai mult este faptul ca nu ma mai pot hotari intre a`l crede sau a nu`l mai crede deloc, intre a continua sa lupt sau a renunta, intre a`mi risca sau a`mi salva ceea ce a mai ramas intact din sufletul meu.
          Mi`am dat pana si ultimele puteri in incercarea de a`l intelege; si totusi nu pot concepe cum un om poate intr`o zi sa`ti arate fatis toata iubirea de care e el capabil sa o simta pentru tine si in a doua zi sa se prefaca ca nu te cunoaste. Ma infurie atat de mult faptul ca s`au intamplat atatea, lucruri care pareau totusi sa se intample cu un scop si n`au facut decat sa ma readuca exact in punctul de unde am plecat. Urasc sa fiu aici!! Ce e atat de greu de inteles? Ulterior parea atat de simplu doar sa stau si sa astept, doar sa las timpul sa treaca sa inteleg ce vrea,ce are de gand. Nici macar el nu stie asta, cretinul ! Nu stie decat sa ma faca sa vreau sa il trimit dracului. Nu pot sa cred cum se amplifica un lucru tocmai in momentul in care ti`ai propus sa`l faci. Orice ar fi el, pare atat de simplu cand il gandesti, si e atat de greu cand trebuie sa`l faci. Nu as vrea decat sa imi arunc naibii telefonul, sa ma dezbrac de toate gandurile astea care ma apasa ca de niste haine ponosite, murdare si uzate si sa plec undeva, intr`un loc cu soare si mare si as putea eu acolo sa`mi fac sufletul sa zambeasca. Cu ce scop s`a intors el? De ce acum, cand eram tocmai bine ? De ce nu mai vreau sa plec cand imi amintesc de acele "nu pot sa te las" sau  "draga mica" strecurate printre imbratisari calde si saruturi patimase? Cum ramane cu toate planurile pe care doar ieri le`am facut? Cum de ma simt iar implicata pana in gat, cand doar cu cateva zile in urma eram detasata ? Am impresia ca toate astea se intampla doar in imaginatia mea si ca de fapt lucrurile sunt mai simple decat par. Am impresia ca ma agit atat pentru nimic, si totusi nu pot sa`mi controlez sufletul, nu`l pot linisti. E revoltat si e de inteles .
          Acum se presupune ca ar trebui sa fiu linistita si sa simt ca lucrurile se indreapta intr`o directie buna. Si totusi, am strania senzatie de frica, frica de nu-stiu-ce, e ca si cum as avea sufletul in pioneze, in alerta. El reuseste sa mi`l linisteasca la fel cum o ploaie de vara linisteste natura sufocata, dar in acelasi timp, el e cauza nelinistii, singura directie a grijilor mele. Incerc sa fac abstractie uneori de tot ce se petrece intre noi, as vrea sa`l pot vedea cu un ochi critic. Sunt momente in care simt ca daca trag adanc aer in piept il pot parasi, si asta cu o privire triumfatoare pe fata, dar in clipele imediat urmatoare simt ca am nevoie de el chiar si ca sa respir. As vrea, chiar as vrea sa`l pot parasi. Stiu ca nu are cum sa mai fie bine. As vrea sa nu astept clipa in care o sa ma lase balta pentru alta, stiu ca oricum asta se va intampla inevitabil, la un moment dat. Ma simt exact ca o nebuna si ma urasc, cand nu`l am in preajma sunt constienta de ce soi de epava sunt pe cale sa devin,dar atunci cand il am langa mine nimic altceva nu mai conteaza , nici macar faptul ca simt ca trebuie sa`mi maresc doza de el. Doamne,cum am ajuns aici? Pe ce cale s`o apuc? Ce si cum sa risc?
            Daca as alege sa raman, aici, langa el, pentru el, cum si in ce fel ne`ar influenta situatia? Ar aprecia oare faptul ca sunt tot eu? Ar zambi calduros intr`un final spunandu`mi "micutza mea,n`o sa te las niciodata" ? Dar daca as lasa totul aici? Daca as ingheta momentele, ultimele, cele in care nu conta decat el, ar mai fi vreo sansa sa ma pun pe picioare? Dar daca n`ar mai fi atatea intrebari? Dar daca ar fi totul simplu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu