Am crezut intotdeauna ca e bine sa speri si sa iti alimentezi sperantele.Am crezut ca, la fel cum mie imi pasa de anumite lucruri, la fel le pasa si altora. Am crezut ca, asa cum se intampla in basme, daca lupti pentru ceea ce iti doresti intr`un final il vei obtine.Ei bine, in basmul nostru .. s`a schimbat pagina. De fapt s`a rupt. Pe urmatoarea pagina, fata se satura sa`si mai priveasca viata ca pe o drama, se plictiseste de asteptat si se decide sa se lase ghidata de lucrurile care conteaza cu adevarat.
Dragostea nu mai conteaza pentru ea acum. Chiar as putea spune ca ocupa un loc insignifiant. Pentru ca dragostea ei fata de el a secat`o de lacrimi si de puteri si de pofta de viata, lucru pe care nu ar fi trebuit sa`l tolereze nicicand. Cine se credea el, sa`i tot invadeze viata si apoi sa plece,asa cum avea chef ? Nu nu, nici un print n`ar face asta, categoric el nu a fost unul. Sau a fost si apoi a incetat sa mai fie. Un print ar fi stiut ca daca spune "te iubesc" unei persoane, trebuie sa si demonstreze lucrul acesta, si daca ar fi fost pe cale sa piarda persoana iubita, s`ar fi urcat pe calul lui alb si ar fi cautat`o prin toata lumea si ar fi implorat`o sa ramana cu el; i`ar fi spus ca prezenta ei in viata lui e vitala.Un print ar fi stiut sa profite cel putin de una dintre sutele de sanse care i s`au dat, un print nu ar fi produs amagiri si dezamagiri pe banda rulanta. Un print nu s`ar fi jucat cu sentimentele nimanui, si ar fi fost vrednic de iubit si de admirat, nicidecum de dispretuit. Dar nu, el nu e un print si asta nu e un basm. E doar o fosta frumoasa poveste de iubire care se chinuie si se incapataneaza sa dainuie . De ce ? Nici pe asta nu o stiu. Probabil pentru ca, daca un el pleaca de 100 de ori si de atatea ori se intoarce, si ea e tot acolo, in acelasi loc si cu acelasi suflet, va pleca si a 101-a oara. Si tot se va intoarce, atata timp cat va avea pentru cine. Mare ii va fi uimirea cand se va intoarce si va vedea banca goala. Ea va fi plecata demult, ea, cea pentru care nu conta nimic cu exceptia lui. Ea, care`l astepta mereu cu sufletul la gura, ea, care`i inghitea fiecare minciuna , ea, care se bucura ca un copil mic si prost de fiecare data cand el se intorcea.Ea, care tot timpul il incuraja si se juca in parul lui,cea care il petrecea plecand cu un zambet amar pe fata, cea care se hotarase sa nu`i mai reproseze nimic si cea care credea ca lucrurile se vor aranja intr`un final. El ... dar ce mai conteaza ce vrea el, ce simte el sau ce face el ? Ea a lasat totul in urma acum. Ea e suficient de puternica incat sa stie ca se poate descurca si fara el.
Eu sunt suficient de puternica incat sa ma pot descurca si fara tine. Trebuie sa stii ca de data asta nu ai plecat tu, te`am alungat eu. Treaba ta daca te mai intorci sau nu sau daca pleci sau nu. Nici o drama nu`si va mai gasi locul in viata mea, pentru ca acum stau in picioare si pentru ca am stat prea mult la pamant din cauza ta. Si daca te intorci nu ma vei mai gasi pe banca aia din parc, dar te vei ciocni de mine cu siguranta de multe ori, si bonus te vei ciocni si de`o indiferenta stranie. Mi`am format`o demult, trebuia doar s`o regasesc.Nu mai am timp, probabil asta a fost si motivul pentru care m`am ridicat de pe banca aia; nu mai am timp sa raman blocata in trecut oricat de mult ai vrea tu sa ma retii acolo, pentru ca se apropie momentul in care o sa plec de tot. Si`atunci chiar o sa fii nevoit sa spui ca "nu mai esti la liceu, nu mai e dimineata, nu te tin de mana, dar te am in fata .. " Vezi fraiere, nici pe asta n`am uitat`o. :) Oricum, ma aflu intr`o etapa a vietii in care oricum o sa pierd o gramada de lucruri importante si dragi mie,inevitabil, asa ca unul in plus sau in minus in suma aia nu mai conteaza atat de mult. Deci da, pierd, dar stiu ca va veni momentul sa castig. Stiu ca acum poate, sacrific mult prea multe lucruri si stiu ca beau prea multa cafea si dorm mult prea putin, poate de`aia am mintea atat de imprastiata, dar astept cu nerabdare momentul in care voi rasufla usurata, voi privi la tot ce`am pierdut cu regret dar cu un zambet resemnat pe fata, si`apoi voi privi la tot ceea ce am castigat si la ceea ce ma va astepta. Si poate plang si ma doare acum, ca asa`i filmul, ca asa trebuie.. dar pe toti dracii ca voi zambi atunci !
* E inutil sa intorci capul, s`ar putea sa vezi nedumerire. Cand pleci, e bine sa crezi ca ai toate socotelile incheiate . [ C. Noica ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu