Nu stiu. Nu stiu de ce noi femeile (unele) suntem atat de slabe de inger. Nu stiu de ce, atunci cand simtim ca suntem parasite ne panicam, si suntem dispuse sa acceptam orice firimitura, orice rest, de teama ca odata cu plecarea lui din viata noastra nu vom mai sti cum sa fim bine. Nu stiu cum putem promite ca vom fi acolo mereu, dumnezeule, stim macar ce sacrificiu inseamna asta ?
Nu stiu de ce, dar credem ca daca l`am pierdut pe el practic nu mai avem nimic de pierdut. Si incepem sa oferim, sa ne oferim, sa oferim tot ce putem si tot ce nu putem, tot ce avem si ce nu avem, pentru ca nu mai avem nimic de pierdut, nu? Pentru ca eventual il vom recastiga. Nu ne gandim nici o clipa ca el ia. Lui nu`i pasa , atunci cand i se ofera ia, si nu ne mai apreciaza pentru ca nu e nevoit sa ridice un deget pentru a obtine ce vrea ; noi deja i`am oferit totul pe tava. Si cand in final a luat totul, cauta un alt tot, nu la tine, la alta. Si te doare si ti`e ciuda , atat de ciuda incat ai putea sa`i retezi capul cu o privire taioasa, te doare pentru ca ai realizat ca.. atunci cand nu mai ai nimic de pierdut, exista riscul sa te pierzi pe tine insuti. In toata ecuatia asta, in care credeai ca tu esti constanta, de fapt ai devenit variabila. El a fost exponentul nu ? Tu i`ai permis asta. Si acum nu`l mai privesti ca pe omul ala care odata ti`a invadat sufletul cu iubire, ca pe omul ala pentru care ai fi fost capabila sa intorci lumea pe dos si sa muti muntii din loc pentru ca ti`a zambit. Acum cauti sa recuperezi tot ceea ce , ca proasta, ai imprastiat pe gratis. Nimic nu e pe gratis !
Acum ai realizat, prea tarziu poate, ca esti singurul om din lumea asta in care mai merita sa investesti ceva, orice. Ca se intampla prea rar sa constati ca esti dezamagit de tine, si asta se poate intampla doar in cazul in care o faci din pricina altcuiva. Ca exista lucruri care trebuie sa le pastrezi pentru tine, caci altfel s`ar putea ca odata ce le`ai dat, sa nu le mai recuperezi niciodata. Cel mai bine e sa stii , sa constientizezi ca in lumea asta nu te ai decat pe tine, de aia nu trebuie sa te compromiti. Cel mai bine e sa iti acorzi TIE tot ce vrei si tot ce e mai bun, caci degeaba tot oferi ca prostul altcuiva asteptand sa primesti ceva in schimb, n`o sa se intample asta. Suna egoist, dar nu vrei sa te trezesti intr`o zi dezbracat de toate acele lucruri si sentimente pe care nu le pretuiesti decat in momentul in care le`ai pierdut, nu astepta sa se intample asta. Subliniez faptul ca... ar fi cel mai bine sa putem simti orice altceva decat posesivitate asupra persoanelor din viata noastra, ar fi mai bine sa ne obisnuim cu ideea de imprumut. Atunci cand imprumuti un lucru, desigur ca`l indragesti, mai ales daca e frumos .. dar stii in orice clipa ca trebuie sa il returnezi ..si`atunci pierderea lui nu mai e asa de dureroasa.Chiar si un copil mic stie asta. M`am decis deci sa imprumut orice de la viata asta. Imprumut momente frumoase, te imprumut pe tine uneori,cand mi`e dor, imprumut prietenii,imprumut pareri bune,imprumut optimism, imprumut putere atunci cand simt ca nu mai pot,imprumut cunostinte si imprumut sufletul fiecarei persoane care intra in viata mea.
Imprumuta`ma, deci, asa cum o faci deseori. Nu ma doare, nu ma deranjeaza, nu ma supara. Doar ma linisteste ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu