- in amintirea anilor de liceu –
Pentru ca sunt anii care te definesc ca om. Pentru ca la inceput nici nu ai idee cine esti si ce vrei de la viata, vrei doar sa te distrezi si sa experimentezi cat mai multe lucruri pe motiv ca ai fost avertizat de toaaaata lumea ca sunt cei mai frumosi ani si ca n`o sa mai ai ocazia sa traiesti asa ceva.Pentru ca insumeaza emotii puternice,hohote de ras,lacrimi de crocodil,betii,sentimente puternice,incredere si dezamagire,panica,dorinte, prietenie si recunostinta,dimineti insorite si zile ploioase,nopti albe,entuziasm,fluturi in stomac,nervi ,sprijin si marturisiri,realizari si esecuri dar mai ales amintiri de pretuit. Pentru ca.. e ca si cum intr`o zi ai inchide ochii pentru putin si in momentul in care ii deschizi esti deja unul dintre acei oameni care stiu cine sunt, stiu ce vor si stiu ce au de facut. Nu iti dai seama cand s`a intamplat asta si ti`ai dori macar pentru putin sa poti da timpul inapoi sau sa`l opresti in loc ..ti`ai dori sa iei toate clipele,bune si rele si sa le incui intr`un colt de suflet de unde sa nu poata evada niciodata si sa poti avea acces la ele atunci cand ai nevoie sa`ti amintesti . Pentru ca sunt anii in care inveti pentru prima data sa iubesti si sunt anii in care daca se intampla sa cazi,inveti sa te ridici de unul singur. Pentru ca sunt anii in care inveti cand sa spui “da” si cand sa spui “nu” ,inveti din propriile greseli si experiente, inveti ca uneori pot toate sa iti mearga prost si nimic sa nu iese asa cum ti`ai propus, dar ca intotdeauna atunci cand ti se inchide o usa in nas..ti se deschide o fereastra ..sau orice sfarsit aduce cu sine un nou inceput. Inveti sa profiti de oportunitati,inveti sa pretuiesti sentimente si oameni. Inveti sa cedezi si inveti sa te ambitionezi. Inveti sa profiti din plin de momentele frumoase si sa depasesti impasuri si piedici. Inveti sa crezi in tine. Inveti ca toate se intampla cu un scop, si mai ales inveti sa traiesti. Iubim anii astia, pentru ca ne construim o lume intreaga`n jurul lor si pentru ca vrem sau nu, ii traim intens. Pentru ca sunt plini de lucruri noi, si noua ne plac lucrurile noi,ne plac provocarile. Iubim anii astia si am vrea sa`i pastram pentru totdeauna. Iubim anii astia pentru ca o parte din noi si`ar dori sa`I retraisca iar si iar .. la nesfarsit. Iubim liceul pentru ca ne confera siguranta, pentru ca devenim independenti si majori dar in acelasi timp stim ca acasa avem niste parinti pregatiti sa ne sustina si sa ne protejeze la orice ora din zi sau din noapte. Iubim liceul pentru ca stim ca in momentul in care vom pasi inafara lui definitiv vom fi oameni si vom fi singuri . Diriga mea obisnuia sa spuna ca “afara e o salbaticie de neinchipuit,e ca in jungla, toti asteapta sa te pradeze in orice moment..si tu trebuie sa fii pregatit.” Poate nu e chiar asa,poate exagereaza, ea e o femeie extraordinara si sentimentala, inchipuiti`va ca a plans la fiecare cadou pe care i l`am facut [asta pentru ca am reusit s`o surprindem de fiecare data,cu toata modestia afirm ca ingeniozitatea era al doilea nume al clasei noastre..dupa chiul ] dar probabil din tot ce a spus cel putin 50% e adevarat. Ne`am dori sa ne legam cu o franghie puternica de banca noastra plina de versuri sau citate scrise si rescrise ..banca care a gazduit atatea si`atatea ganduri,momente si tentative de copiat ..banca de care am dori sa nu ne dezlegam niciodata . dar stii tu cum e, timpul nu iarta nimic. Timpul nu intreaba si timpul nu asteapta..timpul vine si pleaca,timpul aduce cu sine uitarea. Daca am putea sa`i cerem timpului timp, ne`am intoarce cel putin de 10 ori in postura de boboci ciufuliti ai liceului fara nici o ezitare. Si cum nu putem face asta, tragem adanc aer in piept si ne impacam cu ideea ca am pierdut ceva drag, ceva care toata lumea`l pierde la un moment dat pentru ca nu are de ales. Apoi cand vom privi in urma, vom surade la amintirea acestor ani. Si daca toate povestile incep cu “a fost odata”, intr`o clipa de ragaz iti vei aminti ca au fost odata niste copii ce invatau si nu prea .. jocul amar al vietii .
Iau vise, lacrimi si optimism. Asez copilaria pe brate si merg spre viitor, iar peste ani cand ma voi intoarce, nu voi regasi nimic din tot ce parasesc acum. Atunci voi rataci soptind: mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu